Înălțarea Sfintei Cruci, drumul din Călărași spre nădejde — o poveste la „Crucea de Leac” din Coslogeni

         În dimineața limpede de toamnă, când lumina lui septembrie îmbracă Bărăganul într-un auriu blând, o familie din Călărași urcă în mașina Casei Funerare Marcos. Nu se grăbesc. În tăcerea dintre respirații, fiecare poartă în sine un nume, o amintire, un zâmbet rămas în aer.

            E 14 septembrie 2024, Înălțarea Sfintei Cruci, și ne-am propus să facem un scurt popas la Coslogeni, acolo unde țărâna păstrează urme de rugăciune veche și o Cruce pe care oamenii locului o numesc, de când se știu, „Crucea de Leac”. Sărbătoarea aceasta, prăznuită peste tot în Biserica Ortodoxă în ziua de 14 septembrie, e ca o cheie care deschide înțelegerea: Crucea nu e doar lemn, e biruință asupra morții, o lumină pusă deasupra durerii ca să nu rătăcim. 

           Drumul ne poartă pe DN 3B Călărași–Fetești, iar la kilometrul 14 lăsăm orașul în urmă și intrăm într-un timp în care pașii oamenilor merg însoțiți de psalmi.

           Mănăstirea Coslogeni se arată simplă, așezată, ca toate locurile care nu țipă după atenție, dar o primesc de la sine. De câte ori trecem pe aici cu familii aflate în doliu, observ același lucru: când ajung în dreptul Crucii, frunțile se pleacă singure, iar cuvintele devin mai puține. Aici, tradiția spune că mulți au aflat vindecare; oamenii povestesc cum „Crucea de Leac” a rămas neclintită în acest loc și cum pelerinajul a crescut în timp, tocmai din pricina acestor întâmplări rămase ca niște semne.

             Fix acum un an, chiar la 14 septembrie 2024, Preasfințitul Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, a slujit aici Sfânta Liturghie de hram. Sute de oameni au umplut curtea, iar Crucea, aceeași Cruce, a primit din nou suspine și lacrimi, exact așa cum o face în fiecare an. Pentru noi, cei care însoțim familiile în drumurile scurte și grele ale despărțirii, astfel de momente sunt o confirmare că nădejdea nu e teorie — e viață, comunitate și rugăciune rostită împreună. sf-esc.ro

              Ajunși în dreptul Crucii, le povestesc pe scurt istoria mare care se împletește cu cea a locului. Înălțarea Sfintei Cruci amintește, mai întâi, de descoperirea Lemnului Sfintei Cruci în Ierusalim, când Împărăteasa Elena, mama Sfântului Constantin, a poruncit căutarea Locurilor Sfinte. Atunci, sub ocrotirea lui Dumnezeu și cu rugăciunile poporului, Patriarhul (Episcopul) Macarie al Ierusalimului a ridicat Crucea în văzul tuturor, după semnul unei minuni prin care s-a putut recunoaște Crucea cea adevărată. Apoi, peste veacuri, sărbătoarea cuprinde și aducerea Sfintei Cruci înapoi la Ierusalim în vremea împăratului Heraclius, când orașul a primit, cu mare bucurie, semnul biruinței așezat iarăși la locul lui. Așa s-a născut tradiția de a înălța Crucea în mijlocul poporului, nu ca pe un trofeu, ci ca pe o scară între suferința noastră și cerul lui Hristos. Adevarul+1

              Dincolo de zidurile Ierusalimului, istoria s-a scris și aici, în câmpia noastră. Despre Crucea de la Coslogeni, izvoarele locale consemnează că ar data din anul 1620, iar tradiția sătenilor a păstrat povestea boierului care a vrut să o ducă la Fetești; carul s-a rupt, boii n-au mai putut trage, iar Crucea „și-a ales locul”. Oamenii au privit mirarea întâmplării și au așezat rugăciuni, cum doar la sat se știu așeza: cu răbdare, cu post și cu nădejde că Dumnezeu face drum și acolo unde omul nu mai vede ieșire. De atunci, Coslogeni a rămas popas de vindecare și „de leac”, iar noi, cei de la Casa Funerară Marcos, am învățat să propunem acest loc nu ca pe un obiectiv turistic, ci ca pe o respirație pentru cei care au nevoie să-și strângă sufletul laolaltă înaintea zilei înmormântării. Primaria Dichiseni - site oficial

       În curte, vântul foșnește cu zgomot mic. Bunica își face semnul crucii rar, apăsat. Nepoata, cu buchetul de crizanteme în mână, întreabă încet: „De ce se numește Înălțarea?” Le explic că, în icoana sărbătorii, Patriarhul Macarie înalță Crucea de pe un loc ridicat, iar credincioșii o privesc ca pe un far. Nu e doar o ridicare fizică — e ridicarea noastră din neputință. În Biserică, vorbim mult despre moarte și înviere, pentru că realitatea lor ne atinge pe toți. În fața Crucii, însă, nu mai e nevoie de definiții: vezi dragostea până la capăt și înțelegi că niciun rămas-bun nu e definitiv atunci când e așezat în lumina lui Hristos. 

             Când ne întoarcem la mașină, îmi revin în minte chipuri de oameni pe care i-am însoțit în ultimii ani. O mamă care a aprins o lumânare „să nu se stingă niciodată”. Un tată care a pus la Cruce fotografia băiatului și a spus: „Să ne ții aproape!” O bunică ce și-a trecut palmele peste piatra rece și a rostit dintr-o răsuflare toată Rugăciunea lui Iisus. Locurile acestea nu vindecă în afara voii lui Dumnezeu, dar adună inimile și le învață să bată iar în același ritm: „Doamne, fie voia Ta!” În fond, așa ne ajută și Înălțarea Sfintei Cruci: ne pune din nou în fața sensului — și sensul e iubirea dusă până la capăt.

           Pentru cei care au nevoie de sprijin în astfel de zile, Casa Funerară Marcos (Călărași și împrejurimi) este alături 24/7 — cu consiliere, organizare completă a înmormântării, transport funerar, repatriere decedați, aranjamente florale, coroane, capelă, precum și cu coordonare alături de parohiile din municipiu și din localitățile vecine. Nu promitem lucruri pe care nu le putem face; promitem respect față de dorințele familiei și rânduială față de tot ce cere Biserica. Ne găsiți la 0727 702 076 / 0728 121 306, pe funeraremarcos.ro și pompefunebrecalarasi.ro — iar dacă simțiți că un popas la Coslogeni v-ar așeza mai bine sufletul, vă putem ghida cu discreție și bun simț.

               Pe drumul de întoarcere, orașul redevine oraș. Dar, pentru un timp, rămâne liniștea din jurul Crucii. O liniște care te învață că doliul nu e numai plâns, ci și mulțumire: pentru zilele primite împreună, pentru oamenii care au rămas și pentru nădejdea că, dincolo de hotarul vizibil, Dragostea nu încetează. Asta e, în fond, miezul sărbătorii: Crucea se înălță deasupra noastră nu ca să ne apese cu greutate, ci ca să ne ridice — astăzi, mâine și în toate zilele când simțim că nu mai putem.

 
Notă istorică (pe scurt, pentru cititorii interesați)

               De ce 14 septembrie? În tradiția ortodoxă, Înălțarea Sfintei Cruci se prăznuiește anual pe 14 septembrie, zi legată atât de descoperirea Crucii la Ierusalim și de sfințirea Bazilicii Sfântului Mormânt (sec. IV), cât și de aducerea Crucii înapoi la Ierusalim în 630, în vremea împăratului Heraclius. Wikipedia+1
Împărăteasa Elena & Patriarhul Macarie: Tradiția consemnează că Elena a căutat Locurile Sfinte, iar Macarie a înălțat Crucea în fața poporului, după minunea prin care s-a recunoscut Lemnul adevărat. 
 
Pentru familiile din Călărași care trec prin doliu

Dacă doriți să integrați un moment de rugăciune la Coslogeni în drumul către înmormântare sau la pomeniri, vă sprijinim cu logistica și coordonarea necesare (programări, transport, listă de necesar). Casa Funerară Marcos rămâne aproape — discret, profesionist, uman.

Contact rapid (24/7): 0727 702 076 · 0728 121 306

Servicii funerare Călărași – Casa Funerară Marcos: organizare completă, repatriere decedați, coroane și aranjamente, capelă, suport pentru familii.
(Acest articol este gândit ca resursă locală pentru Călărași, cu rugămintea de a verifica programul slujbelor direct la Mănăstirea Coslogeni înainte de pelerinaj.)

Dacă ți-a plăcut acest articol, vezi și de ce este bine să aprinzi o lumânare pentru cei adormiți: https://www.pompefunebrecalarasi.ro/blog/mosii-de-vara